Ovidiu Constantin Cornilă este scriitor, poet, eseist, traducator, realizator programe radio, jurnalist, promotor cultural, profesor de limba si literatura engleza (practician de 35 ani), doctorand la Sectia de Studii literare din cadrul Universitatii Complutense din Madrid.
A publicat 2 volume de poezie si 3 volume de proza scurta.
A tradus o serie de carti in calitate de traducator literar. Realizeaza traduceri literare romana-engleza/engleza-romana, romana-spaniola/spaniola-romana, engleza-spaniola/spaniola-engleza.
Este presedintele Uniunii Lucian Blaga a Scriitorilor si Artistilor Romani din Spania, membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Romana din Republica Moldova si al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania (UZPR).
Din 2014 si in prezent, organizeaza in Spania numeroase conferinte si colocvii culturale la institutii de prestigiu (precum Universitatea din Alcalá de Henares) si se implica activ in celebrarea zilelor de nastere a marilor poeti si romancieri nationali, prezentari si lansari de carte, cafenele literare, intalniri cu poeti si prozatori, expozitii de pictura, fotografie, sculptura, colaborari cu Ambasada Romaniei in Regatul Spaniei, Institutul Cultural Roman, cu diverse asociatii culturale.
A realizat emisiunea culturala Destin romanesc la Radio TV Unirea Viena (2019-2023).
Din 2019, este directorul Revistei de Literatura Cuvant romanesc, care apare la Madrid.
I s-au decernat mai multe si felurite distinctii in tara si in strainatate (România, Republica Moldova, Spania, Italia, Austria).
Aveti o maiestrie de lider in a duce la indeplinire dificila misiune de difuzare a culturii romanesti peste hotare. De ce va implicati atat de mult pentru Romania, care sunt motivatia si argumentul dvs?
Ovidiu Constantin Cornilă: Implicarea despre care pomeniti are la baza sentimentul de apartenenta pe care mi l-am descoperit mult mai mult in afara granitelor Romaniei si care vine ca o recunoastere a originilor, a studiilor, a oamenilor si a spiritului autohton. Uneori, invatam sa fim mai patrioti in anumite situatii de viata pe care nu le intelegem intr-un anume moment, dar, evident, ceea ce conteaza este rezultatul final, actiunea productiva, a face temeinic.
De aceea, aceasta misiune de suflet vine ca o opozitie in fata nepasarii semenilor, mediocritatii care ameninta insistent mediul social intern si extern. In prezent, tara noastra traieste cu adevarat prin cateva suflete care o iubesc neconditionat. Ma doare acest lucru si cred din toata fiinta ca Romania merita ce este mai bun.
Ce reprezinta cultura romana in lume in anul 2024?
Ovidiu Constantin Cornilă: Cumva, o intrebare retorica. As putea sa va raspund simplu: ceea ce se doreste sau se vrea. La o privire mai introspectiva, cultura romana din anul curent pare a experimenta o anumita efervescenta in mai toate palierele ei de manifestare, avant creat posibil de pe urma pandemiei. Exista un anume efort de a face mai mult la nivel cultural, si in tara si in diáspora. Se cere… Problema este cum si care este adevarata valoare a acestui efort. Nu trebuie pierdut din vizor factorul calitativ, selectia valorica, conceptul care ar trebui sa fie abc-ul criticii. Altfel, riscam sa fim producatori de valoare in masa, ceea ce este o utopie.
Cum sunt actualmente romanii din afara granitelor tarii?
Ovidiu Constantin Cornilă: Daca ar fi sa evitam factorul timp, as spune ca unii dintre semenii nostri s-au schimbat pozitiv din punct de vedere al mentalitatii, pe cand altii au ramas la fel raportat la momentul plecarii lor din tara.
Daca ar fi sa compun o ecuatie a relativitatii sentimentelor si a personalitatii fiecaruia, ar suna asa: timp plus mentalitate impartit la calitatea umana este egal cu efectul educatiei primite de acasa. Asa se defineste comportamentul social al celor care, desi aparenteaza prosperitate, confort si un trai adaptat culturii tarii unde traiesc, duc in sinea lor dorul de a respira si trai romaneste.
In cazul celor care au mult timp in afara intervine un soi de dezradacinare a apartenentei si, implicit, o incadrare intr-un fel de bantuire etnica. Exista si cei care nu se adapteaza si care prefera intoarcerea. In ambele cazuri, din pacate, Romania pierde.
